ANIMÁL, -Ă, animali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Ființă organizată, uni- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; p. restr. vietate, jivină, dobitoc. 2. S. n. Om brutal, grosolan, josnic, care se poartă ca un animal (1). 3. Adj. De animal (1), propriu animalelor. Căldură animală. ♦ De natură organică. Cărbune animal. – Din fr. animal, lat. animalis. Vezi definitia »

SACERDOTÁL, -Ă adj. de preot, preoțesc. ◊ solemn, grav. (< fr. sacerdotal, lat. sacerdotalis) Vezi definitia »

GUTURÁL, -Ă adj. 1. (Despre sunete vorbite, voce) Emis din fundul gâtului. 2. (Fon.; despre consoane) Velar. [< fr. guttural]. Vezi definitia »

COLOSÁL, -Ă, colosali, -e, adj. Care depășește cu mult mărimea obișnuită; imens, gigantic, uriaș, enorm. ♦ Care depășește cu mult un anumit nivel (de intensitate, calitate etc.). Succes colosal. – Din fr. colossal. Vezi definitia »

VULVO-VAGINÁL, -Ă adj. referitor la vulvă și la vagin. (< fr. vulvo-vaginal) Vezi definitia »