BERTHOLLET [bertolé], Claude Louis conte (1748-1822), chimist francez. Prof. univ. la Paris. A elaborat împreună cu Lavoisier o nomenclatură chimică rațională; a descoperit proprietățile decolorante ale clorului și aplicațiile acestuia ca agent de albire, clorații și utilizarea lor la fabricarea explozivilor; a sintetizat cloratul de potasiu (sarea lui B.) și a studiat echilibrele chimice. Vezi definitia »

CLOSÉT s. n. instalație sanitară servind la satisfacerea nevoilor fiziologice de evacuare. (< engl., fr. closet) Vezi definitia »

TRIPLÉT I. s. n. 1. al treilea dintre trei exemplare de același fel. 2. a treia formă a unor cuvinte de aceeași proveniență, dar intrate în limbă în trei epoci diferite. 3. (fiz.) multiplet din trei linii spectrale. 4. (mat.) mulțime ordonată având trei elemente. 5. obiectiv fotografic cu trei lentile. II. s. m. pl. trei ființe născute deodată de aceeași mamă; trigemeni (< fr. triplet) Vezi definitia »

bungét (-turi), s. n. – Pădure deasă, desiș. Origine necunoscută- Poate fi în legătură cu alb. bungu, bunk „stejar”. Hasdeu, Col. Traian, 1877, 577, îl considera dacic; apoi, în Cuv. din Bătrîni, I, 245 (cf. Cihac, II, 715 și DAR) îl deriva din alb. În schimb, Meyer 54; Philippide, II, 703 și Rosetti, II, 112, stabilesc doar această legătură, care nu este în mod inevitabil de la cauză la efect. Vezi definitia »

CÂRPÉT, cârpeturi, s. n. (Rar) Obiecte de îmbrăcăminte ieftine, proaste. – Din cârpă + suf. -et. Vezi definitia »