mototolitúră, mototolitúri, s.f. (reg.) obiect mototolit; (la pl.) haine, obiecte vechi. Vezi definitia »

PROTOBROMÚRĂ, protobromuri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în brom pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protobromure. Vezi definitia »

súcă (-ci), s. f. – 1. Obicei rău, viciu. – 2. Supărare. Mag. szokás „obicei” (Cihac, II, 527; Gáldi, Dict., 160). În Trans. – Der. sucaș, adj. (vicios, nărăvaș); sucui, vb. (Trans., rar, a se vicia). Vezi definitia »

ÎNCOLĂCITÚRĂ, încolăcituri, s. f. Încolăcire. – Încolăci + suf. -tură. Vezi definitia »

pistreálă (pistréle), s. f. – 1. Distanță egală cu o aruncătură de arc, se socotea cam 1/6 de milă sau circa 308 m. – 2. Tir, loc de unde se trăgea la țintă. Sl. prĕstrĕlŭ, din strela „săgeată” (Tiktin; Conev 73). Vezi definitia »