diblă, dible s. f. 1. vioară, scripcă. 2. cap, țeastă. Vezi definitia »

HÁLBĂ s. f. pahar de o jumătate de litru; cantitatea de lichid conținută. (< germ. Halbe) Vezi definitia »

RADIOSÚRSĂ s. f. obiect ceresc ca sursă de radiounde. (< fr. radiosource) Vezi definitia »

RECREÁNȚĂ s.f. (Jur.) Uzufruct al unui bun în litigiu. [Pron. -cre-an-. / < fr. récréance]. Vezi definitia »

TRAVÉRSĂ s. f. 1. grindă transversală ca piesă de rezistență în construirea scheletului unui pod, a unei clădiri etc. ◊ piesă transversală sub șinele de cale ferată. ◊ bază de metal, drug, pârghie. 2. (mar.) parâmă fixată transversal față de direcția navei. 3. (mil.) mică ridicătură de pământ amplasată pe șanturile de tragere. 4. fâșie de pânză care se pune deasupra covorului pentru a-l proteja. (< fr. traverse) Vezi definitia »