ȘOPTÍ, șoptesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A vorbi încet, în taină, a spune ceva în șoaptă. ◊ Loc. adv. Pe șoptite = cu glas scăzut, foarte încet; în taină. ♦ Tranz. A comunica ceva vorbind încet (să nu audă alții); a sufla. ♦ Fig. A murmura, a susura, a fremăta. – Din sl. šĩpŭtati, bg. șeptja. Vezi definitia »

PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre¹- + ști. Vezi definitia »

joi după Paști expr. (pop., iron.) niciodată! Vezi definitia »

AGESTÍ, agestesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind bușteni, crengi etc. la o cotitură a ei. 2. Refl. (Despre bușteni, crengi etc.) A se îngrămădi la cotitura unui râu, formând un fel de stăvilar. ♦ Fig. (Despre oameni) A se pripăși; a se oploși. – Din agest. Vezi definitia »

smocotí, smocotésc, vb. IV (reg.) 1. (despre puii de animale) a suge cu lăcomie, zbătându-se; a smocăi. 2. (despre sugari) a mișca buzele imitând suptul. 3. (despre păsări prinse; în forma: zmocoti) a se zbate, a se smuci. 4. (despre o parte a corpului omenesc) a zvâcni. 5. (în forma: zmocoti) a părui. Vezi definitia »