RĂSCUNOSCÚT, -Ă, răscunoscuți, -te, adj. Cunoscut de toată lumea, foarte cunoscut; arhicunoscut, notoriu. – Răs- + cunoscut. Vezi definitia »

ATRIBÚT, atribute, s. n. 1. Însușire inseparabilă a unui obiect sau a unui fenomen, fără de care ele nu pot să existe. ♦ (Concr.) Simbol, semn distinctiv, emblemă. 2. Parte secundară a propoziției, care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. – Fr. attribut (lat. lit. attributum). Vezi definitia »

OCCIPÚT s.n. Partea posterioară și inferioară a craniului, care se leagă de vertebrele gâtului. [Pron. oc-ci-. / < fr., lat. occiput]. Vezi definitia »

UT s. m. invar. Vechea denumire a notei do. – Din germ. Ut, fr. ut. Vezi definitia »

AUT²(O)- elem. „însuși, singur”; „automobil, mașină”. (< fr. aut/o/-, cf. gr. autos) Vezi definitia »