iasác s. n. – Interdicție. Tc. yasak (Șeineanu, III, 67). Sec. XVIII, înv. – Der. iasacciu, s. m. (gardian, polițist, care îi însoțea în Turcia pe călătorii străini), din tc. yasakçi. Vezi definitia »

CIORPÁC, ciorpace, s. n. Unealtă de pescuit făcută dintr-un săculeț de plasă cu coadă și folosită de obicei la scoaterea din apă a peștelui prins cu alte unelte; minciog. – Din rus. čerpak. Vezi definitia »

ȘÉLAC s.n. Rășină naturală secretată de o insectă din regiunile tropicale și întrebuințată la prepararea unor lacuri, a cerii roșii etc. [Var. șerlac s.n. / < germ. Schellack]. Vezi definitia »

UBÁC s.n. Versant al unui munte expus spre umbră. (din fr. ubac) [def. MDN] Vezi definitia »

APURIMAC, rîu în Peru. Considerat izv. stg. al rîului Ucayali și cel mai îndepărtat izvor al fl. Amazon, descoperit la 15 oct. 1971; 1.000 km. Izv. din lacul Intyre (Anzii Peruvieni) de la 5.250 m alt., fiind rîul care își are obîrșia la cea mai mare altitudine. Vezi definitia »