CONȚINE, pers. 3 conține, vb. III. Tranz. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu...; a cuprinde, a avea în interior... 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din..., a avea în sine... – Din fr. contenir, lat. continere (după ține). Vezi definitia »

DERELICȚIÚNE s. f. (fil.) stare de însingurare și neputință, de împotrivire în fața unui destin amenințător și implacabil; sentiment al „aruncării” omului într-o lume indiferentă și ostilă. (< fr. déréliction) Vezi definitia »

SUCCESIÚNE, succesiuni, s. f. 1. Mod în care se succedă (1) ființe, obiecte etc.; (concr.) șir de persoane, de lucruri, de fapte care se succedă într-o anumită ordine; serie, rând, înșiruire. 2. Faptul de a prelua funcția sau bunurile cuiva prin moștenire; (concr.) funcție sau bun moștenit de cineva; moștenire. ◊ Expr. A (se) deschide o succesiune = a (se) începe formalitățile pentru atribuirea unei moșteniri. [Pr.: -si-u-] – Din fr. succession. Vezi definitia »

oareșcíne (= oarecine) pron. nehot. Vezi definitia »

INVOCAȚIÚNE s. f. v. invocație. Vezi definitia »