ETUÍ, etuiuri, s. n. Cutiuță sau toc din piele, stofă, carton, material plastic etc., în care se păstrează unele obiecte (mici și fragile) pentru a le proteja și care are forma adaptată acestor obiecte. [Pr.: -e-tüi] – Din fr. étui. Vezi definitia »

pigluí, pigluiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre rufe, haine) a călca (cu fierul de călcat). 2. (fig.; despre oameni) a-și bate joc, a zeflemisi. Vezi definitia »

lămbuí, lămbuiésc, vb. IV (reg.) 1. a face scobituri cu lambana. 2. a îmbuca, a împreuna două lemne. Vezi definitia »

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă Vezi definitia »

TULDUÍ, vb. (Reg.) A pune la cale, a plănui. Vezi definitia »