STUPOÁRE s.f. 1. Uluire; stupefacție. 2. Stare deprimantă care apare în unele psihoze, ducând la amuțire și la imobilitate completă. [< fr. stupeur, cf. lat. stupor]. Vezi definitia »

EVITÁRE s.f. Acțiunea de a evita. [< evita]. Vezi definitia »

PRĂVĂLÍRE, prăvăliri, s. f. Acțiunea de a (se) prăvăli și rezultatul ei. – V. prăvăli. Vezi definitia »

MIZÁRE, mizări, s. f. Acțiunea de a miza și rezultatul ei; miză. – V. miza. Vezi definitia »

REALINIÉRE, realinieri, s. f. Acțiunea de a (se) realinia și rezultatul ei. [Pr.: re-a-li-ni-e-] – V. realinia. Vezi definitia »