PĂMÂNTEÁN, -Ă, pământeni, -e, adj. 1. Care trăiește, care locuiește pe Pământ; de pe Pământ, specific Pământului. ♦ (Substantival) Locuitor al Pământului. 2. (Adesea substantivat) Născut în țara despre care este vorba; indigen, băștinaș, autohton. 3. (Substantivat; rar) Muritor². – Pământ + suf. -ean. Vezi definitia »

ACADIÁN s. n. A doua perioadă a cambrianului. [Pr.: -di-an] – Din fr. acadien. Vezi definitia »

șpan (-ni), s. m. – Viceguvernator al unui comitat maghiar, subprefect. Mag. spán, ispán (Candrea; S. Pop, Dacor., VIII, 66). – Der. fișpan, s. m. (Trans., prefect, guvernator), din mag. fő-ispán. Vezi definitia »

CARPIÁN, -Ă adj. Al carpului. [Pron. -pi-an. / < fr. carpien]. Vezi definitia »

BIERTAN, com. în jud. Sibiu; 3.197 loc. (1991). Cetate sătească cu biserică evanghelică, construită în stil gotic, între 1492 și 1516, cu incintă fortificată; biserica are, în interior, un altar poliptic, cu sculpturi policrome în lemn, cu picturi (1515-1524) și un amvon din piatră, atribuit meșterului Ulrich din Brașov (1523). La B. a fost descoperit un disc de bronz (donarium), în care este înscrisă crucea monogramatică a lui Hristos. Datînd din epoca constantiniană (sec. 4), discul este una din primele dovezi ale creștinării Daciei. Vezi definitia »