URANÍT s. n. (Chim.) Amestec natural al oxizilor de uraniu. – Din fr. uranite. Vezi definitia »

AMONÍT s.m. Gen de moluscă cefalopodă fosilă cu cochilia în spirală, compartimentată. [Pl. -iți. / < fr. ammonite, cf. Ammon – zeu egiptean]. Vezi definitia »

BÂHLÍT, -Ă, bâhliți, -te, adj. (Reg., despre lichide) Stătut, clocit. – V. bâhli. Vezi definitia »

OFTALMOLÍT s. n. calcul lacrimal. (< engl. ophtalmolith) Vezi definitia »

PUSTIÍT, -Ă, pustiiți, -te, adj. 1. Prefăcut în pustiu (I 1); părăsit, lipsit de viață; devastat, prădat, distrus. 2. (Pop.) Retras; izolat, solitar. – V. pustii. Vezi definitia »