RĂCORÍT, -Ă, răcoriți, -te, adj. 1. (Rar) Răcoros. 2. (Despre oameni) Care și-a potolit setea; căruia nu-i mai este cald. 3. Fig. Calmat, potolit; răzbunat. – V. răcori. Vezi definitia »

STOLZÍT s.n. Wolframat natural de plumb. [< fr. stolzite]. Vezi definitia »

înzâmbít, -ă, adj. (înv.) surâzător. Vezi definitia »

BONCĂLUÍT s. n. Faptul de a boncălui; răget, strigăt specific scos de cerbi și de alte erbivore în perioada de rut. ♦ Fig. Sunet prelung emis de unele instrumente de suflat. – V. boncălui. Vezi definitia »

GHEIZERÍT s.n. (Geol.) Depozit silicios provenit din precipitarea silicei din apa izvoarelor fierbinți în regiunile vulcanice. [Pron. ghei-. / < fr. geysérite]. Vezi definitia »