alimán (-nuri), s. n. – Necaz, belea, primejdie. Tc. (arab.) al emān (Lokotsch 66; Bogrea, Dacor., IV, 788; Scriban); cf. aman. Sunt greșite indicațiile lui Cihac, II, 633 (ngr. ἀλλοίμονον) și cele din DAR (tc. alaman „tîlhar”). – Der. alimăni, (var. alimăna, alivăni), vb. (a blestema). Vb. alimăni „a se învecina”, pe care DAR îl citează ca fiind identic cu cel anterior, provine mai curînd de la (a)liman „port”. Vezi definitia »

ARTIZÁN s.m. Meșteșugar, meseriaș (mai ales din evul mediu). ♦ Meșteșugar care lucrează obiecte de mică serie. [< fr. artisan, cf. it. artigiano]. Vezi definitia »

BLĂJEÁN, -Ă, blăjeni, -e, adj., s.m. și f. Locuitor al Blajului. Vezi definitia »

BUTÁN s.n. Hidrocarbură saturată din seria parafinelor, cu patru atomi de carbon în moleculă. [< fr. butane]. Vezi definitia »

OLECRÁN s.n. (Anat.) Apofiză a extremității superioare a cubitusului, formând proeminența cotului. [< fr. olécrâne, cf. gr. olene – cot, kranion – cap]. Vezi definitia »