AMĂGÍ, amăgesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) înșela. ♦ Refl. A greși. 2. Tranz. (Rar) A ispiti, a fermeca. – Lat. *ammagire (< gr.). Vezi definitia »

catarági s.m. pl. (înv.) trupă de cazaci din miliția fără plată. Vezi definitia »

toiegí, toiegésc, vb. IV (reg.) 1. a bate rău. 2. a porni la drum, a călători pe jos, cu toiagul. Vezi definitia »

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă Vezi definitia »

DOGÍ, dogesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre butoaie, putini etc.) A avea doagele desfăcute, depărtate una de alta, rupte. ◊ Tranz. Uscăciunea dogește butoaiele. 2. Fig. (Despre voce) A suna răgușit. – Din doagă. Vezi definitia »