MIRTÁLE s. f. pl. ordin de plante cu flori, cu numeroase familii, printre care mirtaceele. (< fr. myrtales) Vezi definitia »

ROCAILLE [RO-CÁI] adj. inv. stil ~ (și s. n.) = stil, bază de înflorire a rococoului, caracterizat prin fantezia contururilor răsucite și prin imitarea unor elemente naturale (grote, stânci, volute vegetale etc.). (< fr. rocaille) Vezi definitia »

HELOBIÁLE s. f. pl. ordin de plante monocotiledonate acvatice: sagitaria și alte plante înrudite. (< fr. hélobiales) Vezi definitia »

ploiéle s.f. pl. (reg.) alice mai mari decât ploaia. Vezi definitia »

BAZIFILE (‹ fr.; {s} gr. basis „bază” + philos „iubitor”) subst. pl. și adj. (Organisme) care preferă substanțe bogate în componente bazice. Vezi definitia »