VEHÍCUL s. n. 1. mijloc de transport, cu sau fără autopropulsie, terestru, subteran, în aer sau pe (sub) apă. 2. orice servește a transporta, a transmite un lucru; mijloc de transmitere a unei boli etc.; vector (I, 2). ◊ mediu de dispersie a substanțelor active care intră în componența medicamentelor. 3. dispozitiv optic care dă imaginea dreaptă în lunetele terestre. (< fr. véhicule, lat. vehiculum) Vezi definitia »

opusul Vezi definitia »

a-și face plinul expr. a obține suma de bani propusă dintr-o anumită afacere. Vezi definitia »

OSCÚL s.m. (Biol.) Por mare pe suprafața spongierilor. [< fr. oscule]. Vezi definitia »

după placul / pofta inimii expr. cum dorești, cum îți place. Vezi definitia »