SUFÍSM s. n. curent principal al misticii musulmane, apărut în sec. VIII în Arabia și Persia ca reacție împotriva islamismului, cu caracter anticlerical și ascetic. (< fr. soufisme) Vezi definitia »

STOICÍSM s. n. 1. doctrina școlii stoice. 2. tărie, fermitate sufletească în fața vicisitudinilor vieții. (< fr. stoïcisme) Vezi definitia »

NOMADÍSM s. n. 1. viață nomadă a unui grup, a unei populații etc. 2. sindrom patologic la unii psihopați, care se manifestă prin instabilitate a domiciliului. (< fr. nomadisme) Vezi definitia »

SUPREMATÍSM s.n. Grupare abstracționistă în pictura rusă a celui de-al doilea deceniu al sec. XX și teorie estetică care susține supremația sensibilității „pure”, exprimată prin acțiunea formelor geometrice și a culorii asupra simțurilor. [< rus. suprematizm]. Vezi definitia »

CULTERANÍSM s.n. Cultism. [< sp. culteranism, cf. fr. cultéranisme]. Vezi definitia »