FIUT interj. (Rar) Exclamație prin care se sugerează plecarea sau dispariția rapidă a cuiva sau a ceva. – Onomatopee. Vezi definitia »

cáut (-tă), adj. – Precaut, prudent. Lat. cautus (sec. XIX). Este latinism, folosit rar de vreun scriitor trans. – Der. cautelă, s. f. (grijă, precauție); cauțiune, s. f. (sumă de bani depusă ca garanție); cauționa, vb. (a garanta, a plăti cauțiune); cauționament, s. n. (garanție); cauționar, s. m. (garant), toate din fr. Vezi definitia »

ANACOLÚT, anacolute, s. n. Discontinuitate sau ruptură logico-sintactică în interiorul unei propoziții sau al unei fraze. [Pl. și: anacoluturi]. – Din fr. anacoluthe, lat. anacoluthon. Vezi definitia »

DECĂZÚT, -Ă adj. 1. Ajuns în stare de decădere , de declin. ♦ Depravat, stricat. 2. Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea, în termenul prevăzut de lege, a unor condiții sau formalități. [< decădea]. Vezi definitia »

REFĂCÚT, -Ă, refăcuți, -te, adj. (Despre industrie, agricultură, economie etc.; p. ext. despre regiuni, țări etc.) Readus în starea bună de mai înainte; restabilit. ♦ (Despre o lucrare, o casă etc.) Executat din nou (sau în cea mai mare parte); reconstruit. ♦ Fig. (Despre oameni) însănătoșit, întremat, întărit. – V. reface. Vezi definitia »