Definita cuvantului vreme
vréme (-mi), s. f. – Timp. – Var. pl. vremuri. Megl. vreami. Sl. vrĕmę (Cihac, II, 466; Conev 36), cf. bg. vreme, sb. vreme, rus. vremja. – Der. vremelnic, adj. (tranzitoriu, provizoriu, efemer), din sl. vrĕmenĭnŭ; vremelnicesc, adj. (temporal), înv.; vremelnicește, adv. (în mod provizoriu), înv.; vremui, vb. (a face vreme urîtă); avreme, adv. (efemer), sec. XVI, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vreme
frățíme s.f. (înv.) confrerie religioasă, frăție. Vezi definitia »
STRIGOÍME s. f. (Rar) Mulțime de strigoi; totalitatea strigoilor. – Strigoi + suf. -ime. Vezi definitia »
CALICÍME s. f. Termen de dispreț pentru o colectivitate de oameni săraci; sărăcime. – Calic + suf. -ime. Vezi definitia »
MOȘIERÍME s. f. Categorie socială formată din marii proprietari funciari. [Pr.: -și-e-] – Moșier + suf. -ime. Vezi definitia »
preteníme, s.f. (înv.) prietenie. Vezi definitia »