Definita cuvantului vrednic
vrédnic (-că), adj. – 1. Demn, merituos. – 2. Capabil. – 3. Activ, muncitor, talentat. – Var. vrenic. Megl. vreadnic. Sl. vrĕdinŭ (Miklosich, Fremdw., 136; Cihac, II, 466; Tiktin), cf. bg. vrĕden, cr. vrednik. Vernic, adj. „demn”, pe care Graur, BL, XIV, îl explică prin sl. vĕrĭnikŭ „credincios”, nu este altceva decît var. lui vrenic. – Der. (în)vrednici, vb. (a face demn, a face merituos; refl., a merita; refl., a se face demn de, a binevoi să); vrednicie, s. f. (merit; capacitate, demnitate; hărnicie); nevrednic, adj. (nedemn; mizerabil); nevrednicie, s. f. (ticăloșie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vrednic
VOLEIBALÍSTIC, -Ă, voleibalistici, -ce, adj. Referitor la volei, de volei. – Volei-bal + suf. -istic. Vezi definitia »
GAGÍC, gagici, s. m. (Arg.) Amant, iubit. – Din gagică (derivat regresiv). Vezi definitia »
inamíc, inamici s. m. (intl.) polițist. Vezi definitia »
CITOPLÁSMIC, -Ă adj. referitor la citoplasmă; citoplasmatic. (< fr. cytoplasmique) Vezi definitia »
PROTODÓRIC, -Ă adj. (Arhit.) Doric primar, doric de început. ◊ Ordin protodoric = denumire dată fazei de elaborare a ordinului doric grec (sec. VII-VI î.e.n.). [< fr. protodorique, cf. gr. protos – primul, dorikos – doric]. Vezi definitia »