Definita cuvantului vreasc
vreásc (-curi), s. n. – Creangă, ramură uscată. – Var. vrasc, hrasc, hreast. Mr. vreașturi. Sl. *chvrastŭ (Tiktin), cf. sb., slov. hrast, mag. haraszt (Gáldi, Dict., 137). – Der. vrescuros, adj. (rămuros).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vreasc
robésc, -eáscă, robéști, adj. (înv.) de rob, al robilor. Vezi definitia »
OMENÉSC, -EÁSCĂ, omenești, adj. 1. Care aparține omului sau genului uman, privitor la om sau la genul uman, propriu înfățișării sau firii omului; de om; uman. ◊ (Substantivat, n.) Omenescul unei situații. ◊ Așezare omenească = denumire pentru sat, comună, oraș. 2. Care aparține omului de rând. 3. (Înv. și pop.) Prietenos, binevoitor; blând. ♦ Convenabil, rezonabil. ♦ (Despre limbă) Inteligibil, clar. – Om + suf. -esc. Vezi definitia »
BĂNĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, bănățenești, adj. Bănățean. – Bănățean + suf. -esc. Vezi definitia »
siloghisticésc, siloghisticeáscă, adj. (înv.) care aparține silogismului (unui raționament cu două premise și o concluzie), privitor la silogism; silogistic. Vezi definitia »
CÂMPENÉSC, -EÁSCĂ, câmpenești, adj. De (la) câmp (1) sau de (la) țară, specific câmpului sau vieții de la țară; câmpean, câmpesc. – Câmpean + suf. -esc. Vezi definitia »