Definita cuvantului turungiu
turungíu (-íe), adj. – Portocaliu. Tc. turunci, din per. turung „portocală” (Șeineanu, II, 370), cf. sp. toronja.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu turungiu
chesmáriu s.m. sg. (înv.) un fel de stofă. Vezi definitia »
OSTENTATÓRIU adj. (Liv.) Ostentativ. [< fr. ostentatoire]. Vezi definitia »
OSTENTATÓRIU, -IE, ostentatorii, adj. (Rar) Ostentativ. – Din fr. ostentatoire. Vezi definitia »
hagíu (hagíi), s. m. – Pelerin, mai ales la Ierusalim sau, cu referire la musulmani, la Mecca. – Mr. hagiu, aghiu. Tc. haci (Șeineanu, II, 194; Ronzevalle 80), cf. ngr. χατζῆς, alb. haği, bg. hadžiia, sb. haği(ja); cuvîntul tc. provine din ngr. ἄγιος „sfînt”. – Der. hagealîc, s. n. (pelerinaj), din tc. hacilik; hagiică, s. f. (femeie care face pelerinaj). Vezi definitia »
AMĂRÍU, -ÍE, amării, adj. (Rar) Amărui. – Amar + suf. -iu. Vezi definitia »