Definita cuvantului șvab
șvab (-bi), s. m. – 1. German originar din Suabia, colonizat în Trans. și Banat în sec. XVIII. – 2. Gîndac (Blatta germanica). – 3. Insectă (Periplaneta orientalis). Sl. švabinŭ „din Suabia”. – Der. șvăboiacă, s. f. (femeie originară din Suabia); șvăbesc, adj. (propriu șvabilor).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șvab
pîrcăláb (pârcălábi), s. m. – 1. În Mold., boier, administrator al unei cetăți sau al unei fortărețe, căpitan și guvernator al unei provincii, atestat de la 1488. – 2. În Munt. și Trans., strîngător de biruri. Germ. Burggraf (‹ burcgrâve), prin intermediul mag. porkoláb (Miklosich, Fremdw., 119; Cihac, II, 520; Gáldi, Dict., 95). – Der. pîrcălăbeasă (var. pîrcălăboaie, pîrcălăbiță), s. f. (soția pîrcălabului); pîrcălăbie, s. f. (funcția de pîrcălab; instituția condusă de pîrcălab); pîrcălăbesc, adj. (de pîrcălab). Vezi definitia »
ENDECASILÁB s. m. vers endecasilabic. (< fr. hendécasyllabe, lat. hendecasyllabus) Vezi definitia »
NABÁB s.m. 1. (Ist.) Titlu dat odinioară în India guvernatorilor de provincii, căpeteniilor militare; prinț mahomedan din Orient. 2. Mare bogătaș. [< fr. nabab, cf. hind., ar. nawwâb]. Vezi definitia »
-LÁB2 elem. „care ia”. (< gr. -labos< lambanein, a lua) Vezi definitia »
HEXASILÁB adj., s. n. (vers) din șase silabe. (< fr. hexasyllabe) Vezi definitia »