Definita cuvantului muzică
múzică (múzici), s. f. – 1. Creație artistică cu ajutorul sunetelor. – 2. Muzicuță, armonică. – 3. (Arg.) Gură, plisc. – Mr. muzica. Fr. musique, și în mr. din it. musica, cf. tc., bg. muzika. Este dubletul lui musichie, s. f. (muzică; muzică gregoriană), înv., din mgr. μουσιϰή (Gáldi 212), cf. sl. musikija. Ortografia musică (și der.) este înv. – Der. muzic, s. m. (înv., muzician), din it. musico; muzical, adj., din fr. musical; muzicant, s. m., din germ. Musikant; muzicesc, adj. (înv., muzical); muzicuță, s. f. (armonică; Arg., gură).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu muzică
BRÉVĂ s.f. Scrisoare papală mai puțin solemnă decât bula. [< it. breve]. Vezi definitia »
LÍMITĂ, limite, s. f. 1. Punct extrem, margine (a unei suprafețe, a unui obiect etc.). ♦ Tonul cel mai înalt sau cel mai profund pe care îl poate emite o voce sau un instrument. ♦ (Mat.) Valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile. 2. (În sintagma) Limită teritorială = linie care delimitează teritoriul unui stat, al unei provincii, al unei regiuni etc.; graniță, hotar. Limită silabică = locul unde se termină o silabă și începe alta în fluxul vorbirii. 3. Fig. Punct până la care pot ajunge posibilitățile, facultățile, mijloacele etc. cuiva. ◊ Limită de vârstă = vârsta până la care cineva poate ocupa în mod legal o funcție publică. – Din fr. limite, lat. limes, -itis. Vezi definitia »
LAVÉTĂ s. f. cârpă de șters (motoarele, vasele de bucătărie etc.). (< fr. lavette) Vezi definitia »
ECTÍMĂ s.f. (Med.) Boală de piele infecțioasă, manifestată prin pete roșii mai mari decât cele de impetigo, mai profunde și cu aspect ulceros, care lasă cicatrice. [< fr. ecthyma, cf. gr. ekthyma]. Vezi definitia »
porumbioáră s.f. (reg.) porumbiță. Vezi definitia »