ITALIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Italia. II. adj. care aparține Italiei sau italienilor. ♦ artă ~ă = artă dezvoltată pe teritoriul Italiei, pe baza tradiției atât a artei romane, cât și a celei paleocreștine și bizantine. ◊ (s. f.) limbă romanică vorbită de italieni. (< it. italiano) Vezi definitia »

NAN²(O)- elem. „mic, nedezvoltat”; „a miliarda parte”. (< fr. nan/o/-, cf. lat. nanus, gr. nanos, pitic) Vezi definitia »

NAN¹ s. m. pitic. (< it. nano, lat. nanus) Vezi definitia »

ARMÁN (‹ tc.) s. n. 1. Arie¹ (1). 2. Conac în care locuia administratorul unei ferme și unde se înmagazina recolta. 3. Ladă zincată în care se țin acoperite cu o pînză umedă foile de tutun înainte de a fi prelucrate la mașinile de tăiat. Vezi definitia »

ANTIROMÁN s. n. gen de roman care își propune să reflecte realitatea nudă, fără semnificații. (< fr. antiroman) Vezi definitia »