AUTODAFÉ, autodafeuri, s. n. 1. Ceremonie în cursul căreia cei condamnați de inchiziție pentru erezie erau puși să revină la credința părăsită. 2. Ardere pe rug la care erau condamnați, în timpul inchiziției, cei socotiți eretici; p. ext. acțiune care duce la distrugerea prin foc. [Pr.: a-u-] – Din fr. autodafé. Vezi definitia »

ARFE (sec. 16), familie de orfevri spanioli. 1. Enrique (m. după 1543), lucrări în stil gotic tîrziu la Córdoba și Toledo. 2. Antonio (1510-1570), fiul lui A. (1). Piese importante la biserica Santa Maria din Medina de Rioseco. 3. Juan ~ y Villafane (1535-1603), nepotul lui A. (1). Lucrări în stilul italian la Sevilla, Burgos, Valladolid și Madrid. Autor a două tratate despre arta medaliilor și despre proporții în arhitectură și sculptură. Vezi definitia »

AUTODAFÉ s. n. 1. ceremonie de ardere pe rug a ereticilor condamnați de inchiziție. 2. ardere, nimicire prin foc. (< fr. autodafé, port. auto da fé, act de credință) Vezi definitia »

acaléfe s.f. pl. scifozoare. (< fr. acalèphes) Vezi definitia »

AUTODAFÉ s.n. Arderea pe rug a ereticilor condamnați de inchiziție (în Spania); (p. ext.) ardere, nimicire prin foc. [Pron. a-u-, pl. -euri. / < fr., it. autodafé, cf. port. auto da fé – act de credință]. Vezi definitia »