trosni, trosnesc I. v. t. 1. a bate. 2. a fura. 3. a sparge o locuință. 4. (d. bărbați) a avea un contact sexual cu o femeie. II. v. r. a fi în stare de ebrietate, a se îmbăta. Vezi definitia »

țeliní, pers. 3 sg. țelinéște, vb. IV (înv.) a se face țelină, pământ nelucrat. Vezi definitia »

tăuní, tăunésc, vb. IV (reg.) a hoinări. Vezi definitia »

CLĂNȚĂNÍ, clănțănesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre dinți) a se ciocni unul de altul cu zgomot și în mod ritmic (de frig, de frică etc.); (despre fălcile animalelor) a trosni (la vederea sau la devorarea prăzii). 2. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea ritmică a unor obiecte de metal sau de sticlă. ♦ A apăsa repetat, cu violență și cu zgomot de clanța unei uși. 3. Fig. (Peior.) A vorbi mereu; a flecări. ♦ Refl. recipr. A se certa (ușor), a se ciorovăi. [Var.: (pop.) clențăní, clențení vb. IV.] – Clanț + suf. -ăni. Vezi definitia »

UNI¹- elem. „unul singur”, „unic”. (< fr. uni-, cf. lat. unus, unu) Vezi definitia »