Definita cuvantului furt
furt (fúrturi), s. n. – Hoție, infracțiune. – Mr. furtu. Lat. fŭrtum (Pușcariu 685; Candrea-Dens., 691; REW 3606; cf. DAR), cf. it., port. furto, prov., cat. furt, sp. hurto. În rom. nu este atestat uzul său popular, decît prin intermediul der. său furtișag, s. n. (hoție, furt), folosit din sec. XVI. Cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 279.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu furt
EXSÉRT, -Ă adj. (bot.; despre organe) ieșit în afară. (< fr. exsert, lat. exsertus) Vezi definitia »
REPÓRT s.n. 1. (Cont.) Trecere a unei sume, a unui total din josul coloanei în fruntea coloanei de pe pagina următoare a unui registru; (p. ext.) suma, totalul reportat. ♦ Prelungire a unei operații de bursă ajunse la termen până la lichidarea următoare. 2. Trecere a unei lucrări editoriale dintr-un plan de apariție în unul posterior. [< fr. report]. Vezi definitia »
NART, narturi, s. n. 1. Sumă de bani fixată în trecut de autorități ca limită maximă a impozitului pe produse, pe vite etc. 2. Preț maximal fixat în trecut de autorități pentru vânzarea anumitor mărfuri de primă necesitate; p. ext. preț al unei mărfi. 3. Normă de muncă pe care țăranii clăcăși erau obligați să o realizeze într-o zi pe moșia boierului. – Din tc. nark. Vezi definitia »
dert s.n. (înv.) jale, tristețe (mare), mâhnire. Vezi definitia »
NEFIÉRT, NEFIÁRTĂ, nefierți, nefierte, adj. Care nu este (destul de) fiert; încă crud. – Ne- + fiert. Vezi definitia »