RUTIÉR, -Ă, rutieri, -e, adj. Care ține de drumuri și șosele, privitor la drumuri și șosele, care se referă la transportul pe șosele. ◊ Transport rutier = transport care se face pe șosele. Tractor rutier = tractor cu remorcă, prevăzut cu roți cu cauciuc și servind la transporturi. Mașină rutieră (și substantivat, n.) = mașină folosită la construirea șoselelor. [Pr.: -ti-er] – Din fr. routier. Vezi definitia »

BOLNICÉR, bolniceri, s. m. (Înv. și arh.) Călugăr însărcinat cu îngrijirea bolnavilor într-o mănăstire. – Din bolniță + suf. -ar. Vezi definitia »

-GER² Element secund de compunere savantă cu semnificația „purtător”, „care poartă”. V. -for. [Cf. it. -gero, fr. -gère, lat. -gerus < gerere – a purta]. Vezi definitia »

BÍTTER s.n. Băutură alcoolică preparată prin macerarea anumitor substanțe în alcool de ienupere. [Scris și biter. / < fr., engl. bitter, germ. Bitter, cf. ol. bitter – amar]. Vezi definitia »

camardíner (-ri), s. m. – Chelner, ospătar. – Var. camerdiner. Germ. Kammerdiener (sec. XIX). Vezi definitia »