EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialiste. Vezi definitia »

TELEGRAFÍST, -Ă, telegrafiști, -ste, s. m. și f. Persoană specializată în transmiterea și recepționarea mesajelor telegrafice; funcționar la un oficiu telegrafic care transmite și recepționează telegrame, manipulând un telegraf. – Din fr. télégraphiste. Vezi definitia »

NEFÁST, -Ă adj. 1. (La romani) Care era oprit de legile divine. ◊ Zile nefaste – zile despre care romanii credeau că aduc nenoroc și în care nu tratau afaceri publice. 2. Aducător de nenorocire, de supărare. [Pl. -aști, -aste. / < lat. nefastus, cf. fr. néfaste]. Vezi definitia »

MANDOLINÍST, -Ă, mandoliniști, -ste s. m. și f. (Rar) Persoană care cântă la mandolină. – Din fr. mandoliniste. Vezi definitia »

INSTRUMENTALÍST, -Ă adj. Referitor la instrumentalism. // s.m. și f. Adept al instrumentalismului. [Cf. engl. instrumentalist, germ. Instrumentalist]. Vezi definitia »