Definita cuvantului tutelă
TUTÉLĂ s. f. 1. autoritate dată de lege unei persoane sau acceptată de bunăvoie de aceasta, de a avea grijă în mod gratuit de un minor și de averea sa sau de o persoană pusă sub interdicție. ♦ ~ internațională = sistem de administrare a unor teritorii depedente care înlocuiește sistemul teritoriilor sub mandat. 2. drept abuziv luat de cineva de a-i ține pe alții sub ascultare, sub dependență. 3. (fig.) ocrotire, sprijin, protecție. (< fr. tutelle, lat. tutela)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu tutelă
-ORÁMĂ elem. „spectacol”, „priveliște”. (< fr. -orama, cf. gr. orama, privire) Vezi definitia »
DILIGÉNȚĂ1, diligențe, s. f. Trăsură mare, acoperită, cu care se făcea în trecut transportul regulat de poștă și de călători pe distanțe mai lungi; poștalion. – Din fr. diligence. Vezi definitia »
SARAZÍNĂ, sarazine, s. f. (În evul mediu) Hersă armată în partea inferioară cu colți de oțel. – Din fr. sarrasine. Vezi definitia »
VRÍLĂ s. f. burghiu mai ales la găurirea lemnului și a anumitor materiale plastice. (< fr. vrille) Vezi definitia »
smídă2, smíde, smízi și smíduri, s.f. (reg.) 1. desiș în pădure format din tufișuri de mărăcine, zmeură, mure etc.; sihlă, smidar, smidărie. 2. loc prăpăstios, unde se pătrunde greu. 3. gard viu. 4. (în forma: simidă) grămadă de butuci și frunze în dezordine. Vezi definitia »