VETIVÉR s.m. Plantă din familia gramineelor cultivată în unele regiuni tropicale pentru rădăcinile ei, din care se extrage un ulei folosit în industria parfumurilor. [< fr. vétiver]. Vezi definitia »

FINISTÉR s.n. (Liv.) Promontoriu, cap. [Cf. Finisterre – promontoriu la extremitatea nord-vestică a Europei]. Vezi definitia »

KILOVOLTAMPÉR, kilovoltamperi, s.m. Unitate de măsură pentru puterea electrică aparentă, egală cu o mie de voltamperi. (sil. mf. -volt-) [Abr.: kVA] – Din fr. kilovoltampère. Sursă : DEX'98 (18425) – catalin_caba Vezi definitia »

IANICÉR s. m. v. ienicer. Vezi definitia »

méșter (méșteri), s. m. – 1. Maestru, maistru. – 2. (Adj.) Expert, cunoscător. Germ. Meister, prin intermediul sl. mestru (Cihac, II, 194), sau mai sigur din mag. mester (Tiktin; Candrea; Gáldi, Dict., 94), cf. ngr. μάστορας, alb. mještrë, tc. mehter, slov. mešter. Cf. Și măestru. Meșter-grindă, s. f. (grinda principală), folosită în Trans., este calc din mag. Cuvîntul apare în doc. slavorom. din 1404. Der. meșteră, adj. f. (expertă, dibace); meștereasă, s. f. (femeie practică, experimentată); meșteri, vb. (a lucra; a se întreține); meșterie, s. f. (meserie, disciplină); meșteriță, s. f. (femeie dibace); meșteresc, adj. (de meșter, artistic); meșteșug (var. meșterșug), s. n. (ocupație, profesiune; industrie, disciplină, îndemînare; tertip, vicleșug), din mag. mesterség (Cihac, II, 515; Gáldi, Dict., 94), cu r păstrat în sec. XVII; meșterșugui, vb. (a lucra), sec. XVII, înv.; meșteșugar, s. m. (muncitor; artizan); meșteșugăreț, adj. (muncitor, dibaci); meșteșugi, vb. (a lucra artistic; a învăța, a deprinde, a inventa, a urzi, a unelti); meșteșugos, adj. (dibaci, iscusit). Vezi definitia »