urodív, -ă, adj. (înv. și reg.) nebun. Vezi definitia »

CUMULATÍV, -Ă adj. Care implică (se face prin) cumulare. [Cf. fr. cumulatif]. Vezi definitia »

stidlív, -ă, adj. (înv.) sfios, temător. Vezi definitia »

ASPECTÍV, -Ă adj. Referitor la aspect. [Cf. fr. aspectif]. Vezi definitia »

biv adv. – Înainte cu unele titluri, indică faptul de a se fi aflat persoana respectivă într-o funcție în care nu mai este: biv vel logofăt, fost mare cancelar; biv vornic, fost vistiernic. Sl. byvŭ. Termen administrativ, nu aparține limbii vii. Înv. Vezi definitia »