MÁNA s. f. (la melanezieni și polinezieni) forță supranaturală impersonală, care ar sălășlui în lucruri, în plante, în animale și în oameni, exercitând o acțiune cauzală. (< fr. mana) Vezi definitia »

TENSIONÁ vb. tr. 1. a întinde fibre, coarde elastice (prin procedee mecanice). 2. a produce încordare. (< fr. tensionner) Vezi definitia »

PÚNA s.f. Semideșert rece în Anzi, la mari altitudini, cu o vegetație rară, din smocuri de graminee și boschete de arbuști spinoși. (cf. sp., fr. puna) Vezi definitia »

CAJVANA, com. în jud. Suceava; 7.398 loc. (1991). Vezi definitia »

PENÁ, penez, vb. I. Tranz. (Jur.; rar) A penaliza (1). – Din penă. Vezi definitia »