năiemnicíe, s.f. (înv.) slujba năiemnicului, calitatea de năiemnic; năimeală. Vezi definitia »

ANOVARÍE s. f. lipsă, atrofie a ovarelor. (< fr. anovarie) Vezi definitia »

TRANSMUTÁȚIE s.f. Transformare a unui element chimic în altul, fie prin bombardament cu corpusculi de mare energie, fie pe cale naturală. ♦ (P. ext.) Schimbare, transformare. ♦ Transmutație genetică = schimbare în ordinea liniară a genelor; transmutație radioactivă = dezintegrare radioactivă. [Gen. -iei. / cf. fr. transmutation, lat. transmutatio]. Vezi definitia »

AEROGRAFÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu descrierea aerului – Fr. aérographie (< gr.). Vezi definitia »

CĂRPĂNOȘÍE s. f. (Depr.) Zgârcenie, avariție; meschinărie. – Cărpănos + suf. -ie. Vezi definitia »