MICROFONÍE, microfonii, s. f. 1. Reacție acustică nedorită care apare între microfonul și difuzorul unui sistem electroacustic în condițiile unei amplificări mari sau ale amplasării acestora în încăperi necorespunzătoare din punct de vedere acustic. 2. Perturbație într-un sistem electroacustic datorată vibrației mecanice nedoritc a unor componente ale acestuia; efect microfonic. – Din fr. microphonie. Vezi definitia »

HISTOFIZIOLOGÍE s. f. disciplină care studiază funcțiile celulei și ale țesuturilor organice. (< fr. histophysiologie) Vezi definitia »

EBENISTERÍE s.f. Arta ebenistului; (p. ext.) tâmplărie de mobilă fină. [Gen. -iei. / cf. fr. ébénisterie]. Vezi definitia »

PERIGALAXÍE s.f. (op. apogalaxie) Poziție corespunzătoare celei mai mici distanțe de galaxia noastră. [Gen. -iei. / cf. fr. périgalaxie]. Vezi definitia »

HEMIANOPSÍE, hemianopsii, s. f. Slăbire sau pierdere a vederii într-o jumătate a fiecărei retine, întâlnită în unele boli nervoase, nepermițând ochilor să cuprindă decât o parte din câmpul vizual. [Pr.: -mi-a-] – Din fr. hémianopsie. Vezi definitia »