PRONOMINÁL, -Ă adj. (despre propoziții sau părți de vorbire) introdus, însoțit de un nume, construit cu un pronume; cu valoare de pronume. (< fr. pronominal, lat. pronominalis) Vezi definitia »

UNICAMERÁL, -Ă adj. (Despre sistemul cameral, organizarea legislativă a unui stat) Compus dintr-o singură adunare reprezentativă. [Cf. it. unicamerale, engl. unicameral]. Vezi definitia »

TRIUMFÁL, -Ă, triumfali, -e, adj. 1. Care constituie un triumf, care duce la triumf, care vestește o mare biruință; fig. măreț, impunător, solemn, pompos. ◊ Marș triumfal = înaintare rapidă și victorioasă a unei armate într-un teritoriu străin, fără a întâmpina rezistență. Poartă triumfală = poartă a Romei antice (și a altor cetăți din antichitate) prin care intra carul de triumf al comandantului victorios întors din război. 2. (Astăzi rar) Triumfător. [Pr.: tri-um-] – Din lat. triumphalis, fr. triomphal. Vezi definitia »

DECADÁL, -Ă, decadali, -e, adj. Care se referă la o perioadă de zece zile. – Decadă + suf. -al. Vezi definitia »

DEMERSÁL, -Ă adj. 1. (despre organisme) care trăiește în zona litorală, venind în contact direct cu fundul apei. 2. (despre ouăle de pești) care cad pe fundul apei. (< fr. démersal) Vezi definitia »