zurbagíu (iam.) adj. m., s. m., i. zurbagíe; pl. m. și f.. zurbagíi Vezi definitia »

CULUCCÍU, culuccii, s. m. (Turcism înv.) Paznic de noapte. – Din tc. kullukçu. Vezi definitia »

VESTÍGIU, vestigii, s. n. (Livr.) Urmă din trecut; rămășiță a ceva vechi, dispărut de mult (și care prezintă o importanță documentară, culturală etc.). – Din fr. vestige, lat. vestigium. Vezi definitia »

ONDULATÓRIU, -IE adj. Care se propagă în formă de unde. [Pron. -riu. / cf. fr. ondulatoire, it. ondulatorio]. Vezi definitia »

sleditóriu, sleditóri, s.m. (înv.) îndrumător. Vezi definitia »