STUFÍȘ, stufișuri, s. n. Tufiș, desiș. – Stuf + suf. -iș. Vezi definitia »

STRUGURÁȘ, strugurași, s. m. 1. Strugurel (1). 2. (Bot.; reg.; la pl.) Coacăze. 3. (Bot.; reg.) Rușuliță. – Strugure + suf. -aș. Vezi definitia »

țărúș (-și), s. m. – Par, prăjină, băț. Origine necunoscută. Apropierea de sl. cerŭ, cf. cer (Cihac, II, 432; Conev 49), sau de la lat. terrĕus (Giuglea, Dacor., II, 327; REW 8673a) nu reprezintă interes. Apare din sec. XVII. Ar putea fi un der. de la tarac, taraș „par”, dar fonetismul este dificil. Vezi definitia »

POȘTÁȘ, poștași, s. m. 1. Factor poștal; poștar. 2. (Înv.) Surugiu la o trăsură de poștă¹. [Var.: (rar) postáș s. m.] – Poștă¹ + suf. -aș. Vezi definitia »

GRINDÍȘ, grindișuri, s. n. Costișă. – Din grind + suf. -iș. Vezi definitia »