MUTAGÉN, -Ă adj. Capabil să realizeze o mutație (2). [< fr. mutagène]. Vezi definitia »

Gen de păsări acvatice, mai mari decât gâsca, cu pene albe sau (rar) negre, cu gâtul lung si arcuit; pasăre care face parte din acest gen. Vezi definitia »

TERÉN, terenuri, s. n. 1. Întindere de pământ delimitată (considerată după relieful sau după situarea sa în spațiu). ◊ Expr. A sonda (sau a pipăi, a tatona) terenul = a observa cu atenție situația, împrejurările, înainte de a întreprinde ceva; a se informa. A câștiga teren = a progresa puțin într-o acțiune; a-și consolida poziția. A părăsi terenul = a se da bătut, a ceda. A pierde teren = a pierde șansele de succes. ♦ Solul privit din punct de vedere geologic, geografic etc. Terenuri paleozoice. ♦ Loc, regiune. 2. Fig. Domeniu de activitate, de preocupări. ◊ Loc. adv. Pe teren = la fața locului; la locul de producție. 3. (Urmat de determinări care arată destinația) Spațiu special amenajat într-un anumit scop. Teren de sport. – Din fr. terrain. Vezi definitia »

HIDRAZOBENZÉN s. m. Derivat al hidrazinei, care se prezintă sub formă de cristale incolore cu miros de camfor și care este folosit ca insecticid. – Din fr. hydrazobenzène. Vezi definitia »

LEGÚMEN s.n. (Bot.) Tip de fruct uscat, unicarpelar, cu mai multe semințe, care se deschide la maturitate în două valve pe linia suturii mediane; legumă (1). [< lat. legumen – păstaie]. Vezi definitia »