supăreálă, supăréli, s.f. (reg.) supărare. Vezi definitia »

carísmă s. f. Dar particular conferit oamenilor prin grația divină; har. (< fr. charisme, gr. kharisma) Vezi definitia »

MORFOFILOGENÉZĂ s. f. studiu al genezei variabilității morfologice în cursul filogeniei. (< fr. morphophylogenèse) Vezi definitia »

FAȚÁDĂ, fațade, s. f. Fiecare dintre părțile exterioare verticale ale unei clădiri, ale unui monument; spec. partea dinspre stradă sau partea unde se găsește intrarea principală a unei clădiri. ◊ Loc. adj. De fațadă = de formă, pentru a salva aparențele. – Din fr. façade (refăcut după față). Vezi definitia »

MEDALÍSTICĂ s.f. Ramură a numismaticii care se ocupă cu studiul medaliilor. [< it. medaglistica, după medalie]. Vezi definitia »