palíncă², palínci. s.f. (reg.) 1. mămăligă mică și moale. 2. turtă de mălai coaptă pe vatră, în cenușă; bulcă, sfârleică. Vezi definitia »

IPOTENÚZĂ s. f. latura opusă unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. (< fr. hypoténuse) Vezi definitia »

minijupístă (fam.) s. f., g.-d. art. minijupístei; pl. minijupíste Vezi definitia »

HEGÍRĂ s.f. Eră la mahomedani, care datează de la fuga lui Mahomed de la Meca la Medina în anul 622 e.n. [Var. egiră s.f. / < fr. hégire, cf. ar. hedjra – fugă]. Vezi definitia »

PEDOGENÉZĂ¹ s. f. 1. proces de formare și evoluție a solurilor. 2. ramură a pedologiei care studiază formarea și evoluția solurilor. (< fr. pédogenèse) Vezi definitia »