EXPUNCȚIÚNE, expuncțiuni, s. f. Terminare, încheiere. ♦ Marcare a unei anulări printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.); scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. expunctio, -onis, fr. exponction. Vezi definitia »

SUBJECȚIÚNE s.f. (Liv.) Ridicare a unei chestiuni, a unei probleme la care răspunde însuși cel care a pus-o. V. prolepsă. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. subjection, germ. Subjektion]. Vezi definitia »

SPINÓNE s. m. rasă italiană de câini de aret. (< it. spinone) Vezi definitia »

RECLAMAȚIÚNE s.f. v. reclamație. Vezi definitia »

AUSCULTAȚIÚNE s.f. v. auscultație. Vezi definitia »