NUTÁȚIE s.f.. 1. (Astr.) Oscilația axei unui astru în cursul mișcării de precesiune; (spec.) oscilația axei Pământului într-o perioadă de 18 ani și 2/3. 2. Una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și care face să oscileze axa de rotație proprie a corpului, apropiind-o și depărtând-o de axa fixă. 3. Mișcare de oscilație descrisă de plante în timpul creșterii. [Gen. -iei, var. nutațiune s.f. / cf. fr. nutation, lat. nutatio – balansare]. Vezi definitia »

ECOPATÍE s. f. manifestare patologică în repetarea fără sens a unor cuvinte sau acțiuni. (< engl. echopathy) Vezi definitia »

TOPÉNIE, topenii, s. f. (Fam.) Prăpăd, dezastru. ◊ Expr. Topenia pământului = a) din cale-afară, peste măsură; b) căldură foarte mare, caniculă, arșiță. – Topi + suf. -enie. Vezi definitia »

EPISTEMOLOGÍE s.f. Parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii din cadrul diferitelor științe; teorie a cunoașterii. [Gen. -iei. / < fr. épistémologie, cf. gr. episteme – știință, logos – studiu]. Vezi definitia »

CĂLĂTORÍE, călătorii, s. f. Acțiunea de a călători; drum pe care îl face cineva într-un loc (mai depărtat). ◊ Expr. (Ir.) Călătorie sprâncenată = urare care arată indiferența pentru plecarea cuiva. – Călători + suf. -ie. Vezi definitia »