NEPREDICATÍV, -Ă, nepredicativi, -e, adj. (Despre verbe) Care nu poate forma (singur) predicatul. – Ne- + predicativ. Vezi definitia »

FACTITÍV, factitive, adj. (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (și substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ. – Din fr. factitif. Vezi definitia »

COERCITÍV, -Ă adj. care constrânge. ♦ câmp ~ = intensitatea câmpului magnetic la care se anulează magnetizația unui corp feromagnetic. (< fr. coercitif) Vezi definitia »

CONGESTÍV, -Ă adj. care provoacă, care arată o congestie. (< fr. congestif) Vezi definitia »

SPECIFICATÍV, -Ă adj. (Rar) Specificator. [Cf. fr. spécificatif]. Vezi definitia »