îmbucá (îmbúc, îmbucát), vb. – 1. A înghiți. – 2. A gusta ceva de mîncare. – 3. A înfuleca. – 4. A împreuna, a uni, a cupla. – 5. (Înv.) A disprețui. – 6. (Înv.) A săruta, a îmbrățișa. – Mr. mbuc. Lat. *imbuccāre, de la bucca, cf. bucă (Pușcariu 781; Candrea-Dens., 192; DAR), cf. it. imboccare, fr. emboucher, sp., port. embocar. Der. de la bucă, în interiorul limbii rom., pare mai puțin probabilă, întrucît toate sensurile lui îmbuca duc la semantismul lat. „gură”, pe cînd în rom. bucă înseamnă numai „obraz”. – Der. îmbucătură, s. f. (înghițitură, duminicat; muștiuc; îmbinare; colț de stradă); îmbucături, vb. (a vîrî cuiva îmbucăturile în gură). Vezi definitia »

Bursuca ursuza greoaie(fizic si de cap) umbla greu desi in aparenta e atletica;de fapt in realitate e exact opusul Vezi definitia »

INTOXICÁ vb. I. tr., refl. 1. a(-și) introduce în organism substanțe toxice, a (se) otrăvi. 2. (fig.) a (se) plictisi foarte tare. II. tr. a influența în mod insidios spiritele pentru a le face sensibile la propagandă, a demoraliza. 2. deruta prin difuzarea de știri false. (< fr. /s'/intoxiquer, lat. intoxicare) Vezi definitia »

a juca (cuiva) o festă expr. 1. (d. obiecte) a se defecta exact când este mai mare nevoie de ele. 2. a păcăli (pe cineva). Vezi definitia »

REPLICÁ vb. tr. a da o replică; a răspunde, a riposta. (< fr. répliquer) Vezi definitia »