hoáncă², hoánce, s.f. (reg.) adâncitură în formă de vale mică între dealuri; afundătură naturală lipsită de apă. Vezi definitia »

prâhă s.f. sg. (reg.; cu sens colectiv) strat epidermic subțire, care se cojește în unele boli de piele; scuamă. Vezi definitia »

AMIÁZĂ, amiezi, s. f. 1. Mijlocul zilei, momentul înălțării maxime a Soarelui deasupra orizontului (corespunzător aproximativ orei 12). ◊ Loc. adj. De amiază = de prânz, de la ora prânzului. ◊ Expr. Ziua(-n) amiaza mare = în plină zi, în toiul zilei. 2. (Concr.) Zenit. 3. (Reg.) Masă principală care se ia aproximativ la jumătatea zilei; prânz. 4. (Înv.) Miazăzi, sud. [Var.: amiáz, amiéz s. n., amiázi, amiázăzi s. f.] – Din amiazăzi (< lat. ad mediam diem). Vezi definitia »

BĂLBÍȘĂ s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina înaltă de 30-120 cm, acoperită de peri aspri și cu flori roșii, mai rar albe (Stachys silvatica). Vezi definitia »

herbegícă s.f. (înv.) ceapă măruntă; arpagic. Vezi definitia »