DUUMVÍR, duumviri s. m. Magistrat din Roma antică însărcinat împreună cu un altul să exercite o anumită funcție. [Pr.: du-um-] – Din lat. duumvir. Vezi definitia »

musafír (musafíri), s. m. – Invitat, oaspete. – Var. mosafir. Mr. musafir. Tc. (arab.) müsafir (Roesler 599; Lokotsch 1510a; Ronzevalle 161), cf. ngr. μουσαφίρης, alb. musafir. – Der. musafirlîc, s. n. (înv., vizită), din tc. müsarfirlik. Vezi definitia »

LOISIR [LOAZÍR] s. n. timp liber (al cuiva). ◊ folosire optimă a timpului liber, potrivit dorințelor și înclinațiilor individului. (< fr. loisir) Vezi definitia »

PEIGNOIR PE-NIOÁR/ s. n. halat de baie; rochie de casă. (< fr. peignoir) Vezi definitia »

zamfír (safir) (înv., pop.) s. n., pl. zamfíre Vezi definitia »