ÎMBINÁRE, îmbinări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) îmbina și rezultatul ei; unire într-un tot; împreunare, împletire, îngemănare. ♦ (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente. 2. Loc unde se realizează o îmbinare (1). – V. îmbina. Vezi definitia »

REARENDÁRE s.f. Acțiunea de a rearenda. [< rearenda]. Vezi definitia »

șicuíre, șicuíri, s.f. (înv.; despre militari) așezare în ordine de bătaie. Vezi definitia »

MATURÁRE s.f. Acțiunea de a (se) matura și rezultatul ei; maturizare; (spec.; bot.) maturație, coacere. [< matura]. Vezi definitia »

REUTILÁRE s.f. Acțiunea de a reutila și rezultatul ei. [< reutila]. Vezi definitia »